Există o categorie de alergători, care au decis să meargă dincolo de pasiune. Şi să transforme alergatul într-o provocare supremă. 42 de kilometri! Adăugaţi la aceasta încă 195 de metri şi veţi obţine distanţa pe care un om trebuie să o parcurgă într-un maraton. Nu întâmplător, Emil Zatopek spunea că, dacă vrei să câştigi ceva, e suficient să alergi 100 de metri. Dacă vrei să câştigi însă o experienţă, atunci aleargă într-un maraton!

Nu ştim exact cine a alergat prima sută de metri, dar istoria consemnează precis primul om care a alergat maratonul. Era grec şi îl chema Pheidippides. La fel de adevărat, primul om care a alergat maratonul nu a făcut-o din pasiune. A făcut-o pentru că era un biet militar grec, care a primit un ordin să alerge 42 de kilometri. Este poate unul din cele mai stupide ordine militare din istorie, care a dat naştere uneia din cele mai frumoase legende. O legendă care continuă până în zilele noastre.

Un alergător profesionist poate menţine în timpul unei astfel de curse, o alergare constantă de circa 20 kilometri pe oră şi să termine un maraton în circa două ore şi jumătate. Pentru un amator pasionat de alergare, cea mai importantă victorie o reprezintă trecerea liniei de sosire. Să alergi într-o astfel de cursă este mai mult decât o provocare. Nu întâmplător e spune că maratonul reprezintă distanţa ideală pentru a testa limitele umane.

Alergatul „merge" dincolo de pasiune: ne obligă să trăim cu privirea fixată spre orizont. „Acolo" este lumea aspiraţiilor, a scopurilor şi a speranţelor. Totul depinde de propriul tău curaj. Să ai curajul de a risca. Fă lucrul pe care crezi că nu poţi să-l faci. Eşuează! Şi apoi, încearcă din nou. Fă-l mai bine a doua oară. Pentru că singurii oameni care nu cad sunt cei care nu urcă niciodată. Urmează-ţi pasiunea! Aleargă!